Titus Andrei despre Vasile Seicaru

Titus Andrei: Pe la începutul anilor ’60, școlarul din orașul cu floare de tei simțea în juru-i zvon de Beatles și Rolling Stones. S-a trezit fără să-și dea seama atras de muzica rock. Iar prima scenă a fost curtea casei părintești străjuite de tei parfumați. Debutează în 1970, ca vocalist al trupei Cristal din orașul natal, după care, deși trece la folk, genul care l-a consacrat, vibrația rock rămâne pentru totdeauna. Timp de șase ani, din ’78 până în ’84, este membru al Cenaclului Flacăra, activând solo sau în duo cu Ștefan Hrușcă, se știe, colegul și prietenul cu care împarte atâtea succese. Folkul, afirma el, adică, Vasile Șeicaru, este aproape de oameni prin muzica simplă, prin poezie, prin mesajul direct și profunzimea sentimentelor. Șeicaru n-a luat poeziile gata făcute ale vreunui poet, ci a mers pe crearea lor simultană: muzică-vers. Poetul cu hârtia și pixul, eu cu chitara, mai spune cantautorul. Trebuie menționat însă că multe dintre succesele sale sunt pe texte proprii, scrise din amintiri, care mai alunecă, mai rătăcesc pe căi necunoscute, dar rămâne evidentă ușurința de versificare. Aș propune, de Florii, ca o supremă frenezie dintr-un final de simfonie, vorba poetului, o secvență din Gala Premiilor Muzicale Radio România -2010.

Vasile Șeicaru: Mulțumesc, Radio România Actualități! Mulțumesc, Radio România. Fără acest post de radio, am fi fost cu toții mai săraci. Vă ofer piesa În orașul cu floare de tei, piesă care se referă la orașul tinereții mele, a copilăriei mele, Galați.