Titus Andrei și două mari șlagăre ale aceluiași compozitor

La Colecția din această seară, voi folosi mai puțin cuvintele mele pentru că îl voi cita, în mare parte, pe prietenul Aurel Storin, cel mai longeviv secretar literar din istoria Revistei Românești.

În 2010, i-a apărut cartea „Trecute vieți de mari artiști”.  Români, bineînțeles. Lordul – scriitor, cu meritate clipe de triumf literar, Aurel Storin a considerat că întâmplarea a făcut să rătăcească în teatru, văzând cu ochii lui spectacole mari, dar și căderi fantastice.

Între succesele răsunatoare, spune autorul, includ și colaborarea cu compozitorul Radu Șerban, modern fără a vrea să fie, fibră de melodist inventiv, orchestrator ca nimeni altul, creator pe care îl căutau toate vedetele, iar publicul îl răsplătea cu o glorie care năvălea torențial peste fragila lui alcătuire. Excelentă această imagine. Două mari șlagăre care duc departe, departe de tot notorietatea compozitorului de la Caracal. Cum pe mine mă leagă frumoase amintiri  de prietenul Ion Dichiseanu, ce aș putea propune?

{audio}

55 de ani de când această melodie simplă, frumoasă și îndrăgită de public se contopește cu aplauzele tuturor. „Strada” – Radu Șerban, Ion Dichiseanu – 1968, Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Ce a scris Aurel Storin în aceeași carte despre Anda Călugăreanu? A fost o excelentă cupletistă, spunea monologul – cea mai blestemată capcană a Revistei – cu brio. Cânta, dansa, juca teatrul cu farmec și umor. Această doamnă avea nevoie doar de câteva secunde pentru a deveni copil. Cunoscută vedetă de muzică ușoară, a câștigat pariul  nerostit cu lumea, s-a jucat cu propriul destin, a făcut o strălucită demonstrație umană și artistică. Printre melodiile lansate la „Mamaia”, `73, splendidă ca un sonet care fascinează marii poeți, compoziția aceluiași Radu Șerban „Seara”.

{audio}