Titus Andrei și o întâlnire cu poezia. De la Macedonski la Kipling: Tudor Gheorghe și Monica Anghel

Zodia Macedonski. Iată îmi permit să-i spun așa, pentru că de mulți ani m-am simțit atras de  versul poetului de la Adâncata, Dolj, născut într-o zi de 14 martie 1854. Alexandru Macedonski. Poetul cu imaginea romantică a geniului, cu înălțarea în zonele ideale ale artei și culturii, cu ample și romantice orchestrații ce se reiau în celebrele sale nopți: „Ianuarie”, „Martie”, „Aprilie” ș.a.m.d., cu integrarea în ritualul naturii și-n extazul din Rondeluri. În ultimele clipe de viață cere și inspiră parfum de roze: „Și-n aerul îmbătat de roze sfidez atingerea durerii.” De simbolism îl apropie utilizarea refrenului, miniaturile delicate și grațioase, o ritmare muzicală obsesivă. „Mare roze, bogate și grele / Ce abia mai pot capul să-și țină / De luxul ce poartă pe ele / Scaldate –n albastra lumină.”

{Audio}

Tudor Gheorghe și versul lui Macedonski, volumul de poezii „Excelsior” – 1895. De la Roze, la condiționalul lui Kipling poetul și nuvelistul britanic, născut în India, distins cu Premiul Nobel în 1907, autorul celebrei poeme „If” . S-ar putea să pară forțată alăturarea, dar ideea pleacă de la o piesă cu Monica Anghel în care celebrul dacă are rolul său. Și mă bucură prezența Monicăi la Colecția de muzică. Dacă nici ea… De pe albumul „O nouă zi” apărut în 2009 aleg melodia „Pe tine te iubesc” oferită solistei, împreună cu altele de Cristian Faur, compozitor pertinent, individualizat ca stil.

{Audio}