Titus Andrei și o poveste specială din perioada interbelică

Am tot povestit despre el la Colecția de muzică, dar aș mai avea o vorbă. Doar o vorbă să-ți mai spun, prieten cunoscut și necunoscut, despre Ionel Fernic.

Compozitor foarte important al perioadei interbelice, de numele căruia se leagă începuturile și-mi asum ce zic, chiar apogeul fermecătorului tango Micul Paris.

Vezi anii ’30 cu ultracunoscutele Iubesc femeia, Adio Doamnă, Pe boltă când apare luna, Scrisoare de dor, Mai spune-mi încă o dată și câte altele. Toate ca niște reversări lirice pline de frumuseți, ca să nu mai vorbim despre celebrele sale romanțe.

Cum se știe, marile sale pasiuni au fost cântecul și zborul. Și-a scris singur textele, a excelat și aici, dar la câteva melodii apare ca autoare Nunuța Morțun Fernic, fiica unui actor, inspirată poetă de care compozitorul boem se îndrăgostise până peste cap.

Prietenul lui Fernic, memorialistul Gabi Mihăilescu, impresar al Mariei Tănase, avea să scrie: Ionel Fernic, trubadurul trubadurilor. Se înflăcăra și arpegia pe orice pian povești de iubire visând la Nunuța. Peste o zi două le cânta întreg Bucureștiul cucerit.

S-au căsătorit în 1930, dar s-au despărțit peste cinci ani pentru că Nunuța, deși foarte îndrăgostită și ea, n-a fost de acord ca Ionel Fernic să se dedice marii sale pasiuni, aviația. Nu dorea o căsnicie cu tenisiune emoțională.

Au rezultat între altele două superbe tangouri compuse special. În 1932, Nunuțo, numai tu și 1935, La final, adio Doamnă. Aleg numele ei. Cântă Cristian Vasile.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.