Titus Andrei și un moment muzical cu Margareta Pâslaru

Fredonând, spontan, cântecul Margaretei, m-am gândit bineînțeles la artista Margareta Pâslaru și la faptul că marea personalitate nu se clădește cu floricele de stil.

La primul ei mare succes, Chemarea mării (compozitor George Grigoriu, 1959) impactul a fost grandios, succesul, greu de egalat, pentru că a stârnit și a atras rapid admirația unanimă.  În modestia ei, cred că ar primi cu reținere aceste câteva cuvinte ale mele.

Cert este că piesele veneau una după alta, compozitorii se întreceau să scrie special pentru ea și în acest context, Temistocle Popa pe care rafinatul textier, Aurel Storin l-a numit compozitorul ale cărui melodii se cântă singure, i-a propus Margaretei, intuitiv, aș spune, refrenul de astăzi, Margarete.

Apare pe discuri de vinil, dar și pe un album de compozitor din 2001, cu rânduri pline de sens.

Scriitorul Fănuș Neagu, adică un brăilean către un gălățean: Temi este asemeni copacilor cu trunchiuri multiple în care iau ființă tulburătoare armonii.

Scriitorul Dumitru Radu Popescu: Meșterul Temistocle Popa, mereu atent la zilele și nopțile sale din grădina sonoră cu opt note.

Margareta Pâslaru:  Cu admirație și emoție pentru toate experiența mea muzicală.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.