Transhumanța, cel de-al zecelea element de patrimoniu imaterial înscris în lista UNESCO

Dincolo de deplasarea turmelor, practică milenară, încă de pe vremea Imperiului Roman, transhumanţa reflectă și  relațiile complexe dintre oameni, animale şi ecosisteme. Aceasta implică ritualuri şi practici sociale, îngrijirea şi creşterea animalelor, gestionarea terenurilor, pădurilor şi resurselor de apă şi gestionarea pericolelor naturale.

Transhumanța a influențat și practicarea unor meșteșuguri și ocupații asociate: fabricarea de obiecte necesare la stână, a articolelor de îmbrăcăminte specifice, a unor instrumente muzicale, a comerțului cu produse specifice, a elementelor de arhitectură țărănească, de la anexele stânii, la locuința temporară și până la gospodăriile complexe sau la așezări agropastorale specifice.

Transhumanța este ce-al de-al zecelea element înscris de România în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

Celelalte nouă elemente sunt prezentate în publicația consacrată patrimoniului imaterial UNESCO de pe teritoriul Românieiei, elaborată de Comisia Națională a României pentru UNESCO și care poate fi consultată în format digital în limba Română și limba Engleză.