Exclusiv! Andreea Andrei: Cred că meseria de textier e pe cale de dispariție…

Textele sale au  pictat povești pentru îndrăgostiți și au dat culoare unor melodii care au ajuns mari șlagăre în muzica românească. “Te aștept să vii”, “Noapte albastră”, “Cât de frumoasă ești”, “Când vine seara”, “Un actor grăbit” sau “Stele perechi”, iată doar câteva din titlurile unor melodii ale căror texte îi aparțin și care pot fi fredonate cu ușurință chiar de orice iubitor de muzica românească la orice oră din zi și din noapte. Sunt melodii care s-au așezat pe raftul istoriei muzicale românești tocmai pentru că publicul le-a îmbrățișat cu entuziasmul cu care primești prietenia unui om. Andreea Andrei este fiica celebrului compozitor George Grigoriu, dar și un textier recunoscut al muzicii românești. A scris texte pentru melodii compuse de Ionel și Andrei Tudor, soțul și fiul ei, dar și Bogdan și Ion Cristinoiu ori Dan Iagnov. Cu acesta din urmă a avut chiar o colaborare deosebită despre care ne-a povestit pe larg într-un interviu pe care ni l-a acordat în exclusivitate. Și, tot în acest interviu, ne-a vorbit despre primele texte scrise, despre influența transmisă de părinți către muzică, dar și despre cât de dificil este să evaluezi tinere vlăstare ale muzicii românești…

Rep. Ați fost influențată de părinți spre a vă desfășura activitatea în domeniul muzicii și aș vrea să ne povestiți care a fost prima întâlnire pentru dvs  cu muzica în calitate de textier?

Andreea Andrei: În calitate de textier, a fost atunci când eram în liceu, în clasa a XI-a, când și eu, ca toți adolescenții, scriam poezii și tatăl meu a ales din caietele mele de poezii, două-trei și le-a modificat puțin punându-le pe muzică astfel că acele poezii au devenit texte pentru piesele tatălui meu și așa am debutat. Am debutat  de fapt direct la festivalul Mamaia pentru că una dintre acele piese a intrat la festival în 1976 și se numea  “De ar fi fost să fiu”. Pe vremea aceea, se cânta în două interpretări  la festival și-mi aduc aminte că una din interpretări a fost a Doinei Stănescu și a doua Mihaelei Runceanu. Am luat premiul I cu această piesă, nu eu, ci tatăl meu, la Creație și așa am debutat eu…

Rep: De ce Andreea Andrei și nu Grigoriu sau Tudor? 

Andreea Andrei: Pentru că, pe vremea aceea, nu era bine ca o familie să aibă prea mulți reprezentanți în față, să fie popularizați mai mulți membri din aceeași familie. Trebuia să fie o singură familie și anume, Ceaușescu și atunci mulți au ales această modalitate. De exemplu, băiatul lui Radu Șerban publica sub numele de  Vâlcu. Apoi, Mirela Voiculescu a rămas Mirela Voiculescu, nu Fugaru până după Revoluție … Și tatăl meu a spus să nu fie Grigoriu, să fie Andreea Andrei, un nume de care nu știa nimeni, nu auzise nimeni, să nu intrăm în gura lupului…

Rep: Ați avut și alte aspirații? Poate v-ați dorit să îmbrățișați altă carieră…        

Andreea Andreea: Am avut. Am făcut și muzică, dar m-am lăsat pentru că nu eram o fire foarte studioasă și ca să faci muzică, instrument în mod deosebit, îți trebuie mult studiu. Am renunțat la muzică și am trecut la arte plastice. Mi-a plăcut foarte mult iar liceul pe care l-am terminat a fost „Nicolae Tonitza” din București. Am dat ulterior la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, dar am picat. Și așa mi-a venit mintea la cap și m-am pus cu burta pe carte și în anul următor am dat la Filologie…  

Mama a cântat și ea în tinerețe…

Rep: Mama dvs a cântat și ea. Nu ma miră pe nimeni de ce ați ajuns să vă întoaceți spre muzică chiar dacă ați ales să studiați altceva…

Andreea Andrei: A cântat la tinerețe până să mă nască pe mine. În momentul în care m-a născut pe mine, s-a lăsat. După aceea, au venit și sora mea și fratele meu și, cu trei copii, nu a mai profesat. …

Rep: A apărut pe un disc apărut la Electrecord, din câte am înțeles dintr-o discuție trecută…

Andreea Andrei: Apăruse pe mai multe discuri pe care le-am avut și eu acasă, dar din păcate,  când eram mai mică, am căzut și m-am sprijinit pe ele și le-am făcut praf. Erau singurele amintiri ale mamei  mele! Am avut însă surpriza recent ca pe un disc produs de Electrecord, cred despre Bucueștiul de altădată să aud și o melodie care se numea “Unde-i centrul în București”, interpretată de mama mea pe care o chema Simona Casian împreună cu Trio Grigoriu…

Rep: Cât de importantă este legatura textierului cu interpretul?

Andreea Andrei: E foarte importantă pentru că, până la urmă, cuvintele astea sunt cântată de cineva și cred că e chiar mai importantă decât legătura pe care textierul o face cu compozitorul…Tu ca textier pui în gura interpretului cuvintele  și, dacă el reușește să le transmită, e minunat. Dacă nu le simte, nu le transmite  și nu se mai înțelege mesajul piesei…

Rep: Vreau să-mi spuneți trei piese cu textul semnat de dvs care v-au marcat într-un anume fel și de ce?

Andreea Andrei: Nu pot să spun trei, dar pot să spun că prima piesă care a făcut furori și nu m-am așteptat să ia așa amploare a fost “Fotoliul din odaie”, cum e cunoscută piesa “Te aștept să vii”. Asta m-a marcat în sensul că a fost un șlagăr atât de mare la care nu m-am așteptat… A însemnat practic și notorietatea noastră. După aceea, bineînțeles că au mai fost șlagăre care nu pot să spun că m-au marcat și nici că sunt niste texte, realizări deosebite, dar au fost “Stele perechi”, “Noapte albastră”, “Un actor grăbit”, “Te rog, domnișoară nu pleca”. Ce m-a marcat foarte mult și mi-a dat satisfacții profesionale, a fost colaborarea mea cu Dan Iagnov. Aici, am avut, după părerea mea, cele mai frumoase texte. Avem mai multe albume cu Ștefan Iordache, Florin Piersic, Sanda Ladoși și Ștefan Iordache  și albumul de autor, cel al lui Dan Iagnov, care nici nu cred că a apărut pe piață…

Rep: Cum era Dan Iagnov pentru că trebuie să mărturisesc, am încercat să fac odată un material despre el și nu am găsit nimic?

Andreea Andrei:  Dan Iagnov era un tip foarte retras. Într-un fel semăna cu mine că nici mie nu-mi  place să apar la televizor și nici cu radio nu mă împac foarte bine. Suntem niște persoane retrase, dar Dan era ceva ce depășea orice imaginație… De multe ori, când trebuia să luăm un premiu, nu vroia  să iasă pe scenă și mă trimitea pe mine. Era un tip introvertit, foarte franțuzist. Avea de altfel rude, mama și bunica lui erau franțuzoaice. Era îndrăgostit de Paris. Stătea câte jumătate de an acolo. Nu mergea acolo ca sa faca bani. Era fericit să stea într-o cârciumioară mică, să cânte într-un colț la pian. Era un boem! Îi plăcea să respire aerul Parisului. Cunoștea Parisul mai bine decât Bucureștiul. De orice străduță, colțișor dacă îl întrebai știa să-ți spună…Era și un tip foarte cultivat. Era un personaj deosebit Dan! Pe ultimul CD scos cu OvoMusic sunt multe cântece pe textele mele, piese care au ieșit foarte bine… Aici am avut cele mai mari sartisfacții profesionale. Plus că Dan avea un stil liber de lucru, mă lăsa să spun cde vreau, să fac cum vreau. Ne potriveam de minune ca stil. Mă inspira! Până și la textele care mie mi se păreau mediocre, Dan îmi zicea:  „stai sa-l vezi cântat…”. Și adevărul ăsta e că un text de muzică ușoară nu-l poți citi ca pe o poezie…

Cel mai bine am colaborat cu Dan Iagnov…

Rep: Cât de mare e diferența între textul unui  cântec și versurile unei poezii?

Andreea Andrei: Foarte mare. În primul rând că atunci când faci o poezie, îți alegi ce metrică a frazei vrei, ce rimă dorești, pui accentul cum simți, poți face versuri albe, cu rimă sau fără rimă, dar în muzică pentru că, de regulă compozitorul vine cu melodia mai întâi, ești încorsetat de metrica acelei compoziții, care niciodată nu e egală cu versul unei poezii…

Rep: Vi s-a întâmplat ca un compozitor să compună după textele dvs?

Andreea Andrei: S-a mai întâmplat în cazul meu cu Ionel și poate și cu Andrei cîteodată, cu tatăl mei mai demult, dar sunt cazuri izolate. De regulă, mai întâi se faced muzica și apoi vine textierul cu versurile…

Rep: Cu cine ați colaborat mai ușor, cu Ionel sau Andrei?

Andreea Andrei: Cu Dan Iagnov…

Rep: Sunteți unul din sufletele Festivalului Internațional de Muzică Ușoară „George Grigoriu” de la Brăila și vreau să vă întreb, recunoscându-va sinceritatea și obiectivitatea, care ar fi bila albă și bila neagră pentru festival?

Andreea Andrei:  Ca sa fiu sinceră, bile negre nu prea găsesc la festival pentru că e foarte bine organizat. Poate, dacă am avea mai mulți bani, am putea face și mai multe, am face și un hotella Brăila pentru că acolo problema la festival e cazarea… Sistemul de vot e unul care nu lasă loc la influențe. Secretul jurizarii e până în ultimul moment. Nici concurenții, nici noi, juriul nu știm ce premii am dat… Nimeni nu știe notele, plicurile sunt deschise în prezenta președintelui de juriu și a președintelui Consiliului Județean care este organizator.

Rep: Poate la mediatizarea lui?

Andreea Andrei: Asta nu mai depinde de ei. Dacă televiziunile sunt interesate să-l preia, o pot face, dar pentru asta e nevoie de bani. Pe vremuri, se transmite la TVR2 și era destul de bine. La radio se dădeau anunțuri, se făceau emisiuni, se fac și acum. Apăreau la început cronici în ziarele importante despre festival. Aveam la început chiar un birou de presă senzațional… S-au mai pierdut din toate astea, din păcate…

Prea mulți concurenți sunt admiși la preselecțiile concursurilor de interpretare…

Rep: Sunteți în ultimii ani mai ales, un membru de baza în juriile unor festivaluri, vreau să vă întreb ce va  deranjează la concursurile de interpretare?

Andreea Andrei: Mă deranjează că trece prea multă lume de preselecții. Putem asculta mai puțini interpreți cu câte două piese și nu cu una pentru a ne da seama mai bine de cum cântă. Mă deranjează că se cântă muzică străină, o chestie pe care n-o suport. Eu aș prevedea în regulament obligativitatea interpretării numai în muzica românească, fie că e cu text în limba engleză sau română, dar să fie autori români. Apoi, mă deranjează că se dau prea multe premii. Eu aș da mai puține dar bune!                                                                     

Rep: Care ar fi mesajul dvs adresa tinerilor textieri?

 Andreea Andrei:  Nu cred că există tineri textieri de meserie. Cred că e o meserie care ușor-ușor dispare. Pe vremuri, era o meserie serioasă  și mai este una care tot așa dispare ușor-ușor, cea de orchestrator/aranjor care presupune multă carte. Îi numărăm pe degete pe cei care există acum.  Dar să revenim la textieri, cred că acum sunt cantautori, DJ-ii, nu textieri profesioniști. Probabil compun doar pentru piesele lor. A fi textier înseamnă să lucrezi cu mai mulți compozitori, pentru mai multă lume. Nu știu, la ora actuală, să fie tineri textieri de meserie. Ar fi Dana Dorian, dar care nu e o începătoare ca să-i dau eu sfaturi. Nu am idee de tineri textieri…

 Autor: ioana Matfeev, 9 martie 2012

 

Share This:

Leave a Reply

5 comentarii la „Exclusiv! Andreea Andrei: Cred că meseria de textier e pe cale de dispariție…

  • 9 martie 2012 la 10:42
    Permalink

    Frumos articol!L-am citit cu mult interes impreuna cu mama.Mult succes dnei Andreea Andrei !Ii doresc multa sanatate pentru a scrie si de acum incolo minunate texte.Si de ce nu…poate ,poate descopera un tanar talentat,viitor textier, pentru a-l initia in tainele scrisului!

    Răspunde
    • 9 martie 2012 la 17:27
      Permalink

      Multumim, Rebeca. Ne bucuram ca ti-a facut placere, iti dorim mult succes in cariera.

      Răspunde
  • 10 martie 2012 la 7:19
    Permalink

    in zilele minunate ale festivalului Martisor am avut sansa extraordinara sa stau alaturi de trei mari personalitai ale muzicii , doamna Andreea ANDREI , domnii Ionel Tudor si Titus Andrei. Tot ce pot sa va spun este ca au fost mai adevarate ca niciodata cuvintele dlui profesor Adrian Daminescu. Lasati-va atinsi de dumnezeire. Muzica e iubire si iubirea vine de la Dumnezeu. Atunci , in acele zile am simtit iubirea divina coborand peste mine. Si le multumesc din suflet pentru acest fapt acestor mari artisti, domnului director Ion Ilie si prietenei mele dragi, dra Ioana Matfeev.

    Răspunde
  • 31 octombrie 2012 la 23:22
    Permalink

    Felicitari doamnei Andreea Andrei pentru cariera pe care o are in spate si as vrea sa spun ca am ales acest drum de textier din placerea de a scrie si a transmite intregii lumi mesaje prin vocile pentru care compun.

    Răspunde
  • 23 ianuarie 2019 la 8:05
    Permalink

    La multi ani cu multe impliniri si bucurii In viata !
    Va port mereu in inima in toata lumea si va multumesc pentru cele mai frumoase versuri scrise la melodiile pe care mi le-a incredintat neuitatul si mult iubitul nostru Dan Iagnov:
    Cat mai aproape
    As vrea sa uit
    Atunci cand vei pleca
    Ce-ar mai fi de spus
    Ce daca mint
    Regretele tarzii
    Si daca vei pleca
    Album cu amintiri

    Mi-e tare dor sa le cant, le am in suflet pentru totdeauna !🙏❤️🌹

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.