Margareta Pâslaru a dedicat Premiul de Excelență "Electrecord" compozitorului George Grigoriu
Margareta Pâslaru a dedicat Premiul de Excelență Electrecord primit, vineri, 9 Decembrie, la Sala Palatului, compozitorului George Grigoriu, în amintirea debutului discografic pe care artista l-a avut cu piesa „Chemarea mării”.Melodia a fost scrisă special pentru vocea ei, cum rar se întâmplă astăzi, de către George Grigoriu. Melodia, înregistrată în 1959, la Radio cu Sile Dinicu, a fost trasă pe discul Nr 3002 în 1960 sub bagheta muzicianului Alexandru Imre.
În 1961, tot „Chemarea marii”, în interpretarea elevei, pe atunci, Pâslaru Margareta, bate recordul vânzărilor. La Budapesta, publicația „EstiHirlap” menționează faptul că, în 1963, Margareta vindea 300.000 de discuri fiind deja cunoscută în Europa.

Am fost la spectacol si am trait o seara de vis. Diversitatea interpretativa a Margaretei Paslaru s-a facut remarcata si pe scena galei unde am asculat longeviva sa compozitie “Lasa-mi toamna, pomii verzi” pe versurile Anei Blandiana; intr-o noua orchestratie, cu grup vocal, versiunea a fost apreciata de public prin aplauze pe durata intregii melodii. Este de remarcat ca a fost singura solista prezenta la Gala care, spre deliciul publicului, a interpretat atat muzica usoara cat si folclor – “S-ar gati badea de nunta”. A primit flori, a fost ovationata, cu greu a putut iesi din scena cand aplauzele nu mai conteneau. Si asta s-a intamplat dupa miezul noptii, la 5 ore dupa inceperea spectacolului. Pentru un mare artist nu exista ora iar publicul simte si apreciaza asta cu atat mai mult cu cat au trecut 53 de ani de la debutul artistei.
Este de remarcat un fapt, cred eu unic, in colaborarea cu Electrecord. Margareta Paslaru a inregistrat muzica usoara – romaneasca, repertoriu international, compozitii proprii, folclor authentic (printre care Cantec din Oas, Bade palarie noua, S-ar gati badea de nunta), prelucrari de folclor orchestrate de Richard Oschanitzky (Pe de deal pe la Cornatel, Valeleu, Tarina de la Gaina), muzica filmelor in care a jucat (Tunelul, Impuscaturi pe portativ, Veronica) si “Teatru la microfon”.
Vineri seara…Doamne, ce seara frumoasa si plina de STELE!!! In 1981, aveam bursa, imi permiteam, asa am vazut-o pentru prima oara pe Margareta Paslaru intr-un spectacol la Craiova. Pana atunci, mai bine de 10 ani as fi dat orice sa o vad macar o clipa, dar era un vis prea mare ca sa sper ca-l voi putea implini vreodata! Si totusi, n-am incetat sa visez. De atunci, s-au adunat ceva ani, intr-o cifra rotunda, insa emotia primului spectacol in care am vazut-o, a ramas la fel de mare, se repeta, de fiecare data cand „dau o fuga” la Sala Palatului pentru a o revedea! Ma emotioneaza, momentul intrarii in scena, cand aplauzele ce o primesc si nu mai contenesc „ii soptesc” ceeace inima vrea sa-i spuna, ma fascineaza eleganta prezentei scenice, ma impresioneaza gratitudinea exprimata, de fiecare data, pentru cei care au descoperit-o si i-au indrumat pasii. Revin, de fiecare data pentru VOCEA atat de draga sufleului meu, VOCEA, care ma farmeca si acum! Asa a fost si vineri seara la prima editie a Galei Premiilor de Excelenta Electrecord. Mi-am dat seama ca am pierdut notiunea timpului, abia in gara…era trecut de miezul noptii si pierdusem trenul. Oricum nu mai avea nicio importanta! Inca o data, imi implinisem visul de a a o vedea si asculta. Si de fiecare data visul este la fel de frumos! Si pentru ca pana in zorii zilei cand aveam urmatorul tren mai erau cateva ore bune, am continuat sa visez…la un spectacol al Margaretei. Un vis prea mare? Poate, dar nu imposibil de realizat!
Un spectacol de exceptie, binevenit, intrucat sunt multi artisti care merita un Premiu de Excelenta… sigur ca nu se putea intr-o singura seara. Cred ca a fost greu de ales care dintre artisti sa fie distinsi in aceasta seara si mai cred ca, de fapt, acum au fost cei mai „longevivi”… nu se putea altfel. Emotiile au fost foarte mari si pe scena, dar si in sala, la vederea unor adevarate personalitati ale muzicii romanesti, unele depasind o jumatate de secol de slujire, cu pasiune, a artei.
La 53 de ani de la debut, „legenda vie a muzicii romanesti”, Margareta Paslaru, isi arata vesnica recunostinta marelui compozitor George Grigoriu, dedicandu-i Premiul de Excelenta, in amintirea primului disc Nr.3002, cu melodia „Chemarea marii”.
Maestrul George Grigoriu a intuit ca tanara si talentata Margareta va face cariera si i-a incredintat aceasta melodie care „a facut valuri”, fiind cunoscuta in Europa si batand record de vanzari.
„Papusica Lenci, cu ochi de cer si glas de arama” (cum a numit-o compozitorul Elly Roman) ne-a fermecat si ne farmeca in continuare. Este un adevarat artist, care a pus pasiune si profesionalism in tot ce a facut, creatie proprie sau creatii ale celor peste 60 de compozitori care i-au increditat viitoarele slagare. A vrut sa fie totul perfect, fiecare spectacol fiind pregatit cu cea mai mare atentie la toate detaliile: sunet, lumina, culoare si, nu in ultimul rand, vestimentatia adecvata spectacolului. Fiecare melodie este un spectacol, o traire intensa. Pierzi notiunea timpului, ai vrea ca show-ul sa nu se mai termine, dar… asta nu se poate. Ramai cu Margareta in gand, fredonezi, o visezi chiar si astepti cu nerabodare urmatoarea intalnire.
Mie mi se intampla de 40 de ani… Chiar daca nu a fost in tara „un timp”, ii ascultam discurile, casetele si ma intrebam daca o voi mai vedea pe scena. Visul mi s-a implinit !
Multumesc lui Dumnezeu, multumesc tuturor realizatorilor emisiunilor si spectacolelor in care este chemata sa ne mai „vrajeasca” o data…
Dumnezeu sa binecuvanteze acest OM minunat si modest care este Margareta Paslaru !
Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti !
Doamnei Margareta Paslaru,
La lumina farurilor si a Lunii
Am alergat precum nebunii
La Bucuresti, la Sala Mare,
Sa fim prezenti la sarbatoare!
O sarbatoare muzicala,
Cu premii si artisti de Gala
Omagiati de Electrecord
Pentru harul lor, record.
Ati fost acolo, Doamna, ne-ati cantat…
Noi v-am privit uimiti si-am suspinat
Cand ne-ati trimis subtil, cu o masura,
Dincolo de nori, dincolo de ura.
Ce sarbatoare, Doamne, ce extaz
Vedeam in jur pe oricare obraz!…
Ce-am simtit eu, n-am vorbe a va spune,
Si-atunci… va fac, pios, o plecaciune.