Omul sfințește …festivalul. La Brăila a fost doamna Maria Pușcaciu

Am să vă vorbesc acum despre festivaluri, locurile acelea unde se nasc talentele muzicale, asta în cazul festivalurilor de muzică. Locul acela unde simți energia aceea (oau, n-am folosit prea uzitatul azi termen vibe) tipică marilor concursuri. Locul acela unde niște ochi râd, alții plâng, unde sufletul vibrează, unde se aud prin tot felul de colțuri vocalize, locul acela unde speranțele încolțesc.

Da, despre festivaluri sau mai degrabă despre oamenii din spatele lor, despre sintagma omul sfințește locul. Pentru că un eveniment de genul acesta are în spatele lui un om chiar dacă pe genericul de final curge cu litere tastate din laptop o adevărată echipă. Dar un om e cheia în toată povestea unui eveniment care curge la vale an de an și pe care înflăcărații îl așteaptă.

Un om de acest fel a fost doamna Maria Pușcaciu de la Centrul de Creație Brăila. Am cunoscut-o puțin, foarte puțin chiar dacă am avut câteva ediții la care m-am deplasat personal din drag de muzică românească (atunci când timpul, banii și starea de moment mi-au permis) dar am vorbit puțin cu dumneai. Poate firea mea nu întotdeauna deschisă din prima, timiditatea, teama de a nu deranja… În fine.  Doamna Maria era mereu acolo. La repetiții, la concurs. Comunica mereu. Cu toți, de la cei mici, veniți în Brăila ei, cu teamă și emoție pentru competiția uriașă în cinstea unui și mai uriaș compozitor român, la invitații cu renume din juriu, din recital.

Festivalul Internațional de Muzică Ușoară George Grigoriu a fost dintotdeauna pentru mine, un om pasionat de muzica românească, o perlă între festivalurile muzicale. Întâi, una de neatins, așezată pe raftul cel mai de sus al dulapului, apoi diamantul pe care îl prinzi în mâini și te lași cuprins de toată mirările posibile.

Da, și pentru asta faci niște eforturi: de pildă, pui bani deoparte pentru weekendul acela de festival, pentru drum, pentru cazare, pentru că ai nevoie de energia festivalului. În fine, doamna Maria a fost sufletul acestui eveniment cum cred, deși n-am fost să văd cu ochii mei, s-a întrupat și-n celelalte festivaluri brăilene, Chira Chiralina, festivalul de folk ori cel de jazz, Johnny Răducanu sau cel de folclor, internațional Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării. Da, omul sfințește locul și dacă omul e … e și evenimentul oricâte piedici se găsesc în calea reușitei unei întâlniri de talia mărețului festival dedicat imensului compozitor brăilean George Grigoriu. Așa cum Medigia a avut festivalul lui Dan Spătaru datorită lui Daniel. Așa cum la Dorohoi, festivalul Mărțișor Dorohoian era pe culmi cu un om ca Ion Ilie, cum la Focșani festivalul Florentin Delmar avea măreția lui datorită și domnului Liviu Topală.  Așa rezista evenimente de acest soi.  Așa, prin implicare, prin dăruire, prin efort, printr-un om. La Brăila a fost doamna Maria Pușcaciu. Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace! Mai departe va fi amintirea abnegației ei și poate asta va face ca festivalurile să meargă mai departe.