Titus Andrei despre compozitoarea Camelia Dăscălescu. O ipostază mai puțin știută a neuitatei compozitoare!

Revin din când în când la istoria muzicii noastre ușoare, componentă importantă a istoriei Radioului în cei 90 de ani ai săi. Convingerea mea este că istoria acestui gen, am mai spus-o, începe cu Petre Andreescu și Ionel Fernic.

Prin ei se configurează generația greilor în frunte cu Ion Vasilescu, să folosesc o alocuțiune a criticului muzical Daniela Caraman Fotea. Ion Vasilescu este cel care consolidează stilul național al acestui gen, lansează șlagăre de mare impact, lansează competiția în rândul generației sale, dar ce este foarte important, fidelizarea ireversibilă și de durată a marelui public.

Putem exemplifica aproape cu orice Mă rezum doar la trei cântece: Vrei să ne întâlnim sâmbătă seară – Jean Moscopol, 1934, Mi-am pus busuioc în păr-Maria Tănase, 1938, Țărăncuță – prima interpretare Dorel Livianu, 1940. Mai puțini știu că unele șlagăre au fost lansate postum cum ar fi de exemplu: Cel mai frumos tango din lume – l-au cântat Gică Petrescu, Dorina Drăghici, Luminița Cosmin, Daniela Vlădescu, Alexandru Arșinel și surpriză, cea care a compus Amintiri, amintiri, Nu-ți fie teamă de un sărut, Ploua mărunt și multe, multe alte melodii de succes.

Este vorba despre compozitoarea Camelia Dăscălescu, neuitata compozitoare, acum, grație fonotecii noastre, în ipostaza de interpretă a melodiei lui Ion Vasilescu. Înregistrare Radio 1967 cu formația Horia Moculescu.