Titus Andrei și o reîntoarcere la interbelic: Jean Moscopol

 

Între artiștii reprezentativi ai anilor interbelici, brăileanul Jean Moscopol, pe numele său real, Ioan Moscu.  Și o să repet ceva, pentru că îmi place foarte mult și anume descrierea lui Johnny Răducanu, brăilean și el, o amintire de când acesta avea 14 ani. Cânta grecul de te durea sufletul, artist liber, mare talent. Un mare român, extrem de dur cu politicienii, cânta, dar și scria. A făcut dezidență politică prin cântecul său.

Și îmi place să mai spun că Moscopol era foarte mândru de brăilenii săi, mari nume din orașul de la malul Dunării: filosoful Nae Ionescu, poetul și criticul Perpesssicius, prozatorul Panait Istrati, dramaturgul Mihail Sebastian, actrița Maria Filoti, colegul și prietenul rival, pe afișe, bineînțeles, marele dizeur al perioadei, Cristian Vasile sau poetul simbolist, Ilarie Voronca al cărui ultim volum a fost Mic tratat de fericire perfectă.

Pentru Moscopol nimic n-a mai fost perfect, doar muzica din suflet și dorul de România, știut fiind că artistul militant, după ce a luat drumul pribegiei în ’47, n-a mai venit niciodată.

Multe se pot spune despre Jean Moscopol și de fiecare dată se poate veni cu ceva nou. Acum, cu emoția și decența presupuse că așa că era în acei ani, tangoul Dă-mi gurița s-o sărut, înregistrat la Berlin în 1930.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.