(Video) NICOLAE COVACI – un destin ca-n filme (SF… sans fiction!)

Marți, 12 noiembrie, TVR 2 a difuzat o ediție a emisiunii „Destine ca-n filme” dedicată marelui Nicolae Covaci. Am greșit. MARELUI, pentru că în cazul liderului și fondatorului Phoenix, nu poți scrie decât cu majuscule. Am scris lider? Nu. Nicolae Covaci a fost un ÎNALT pentru tot ceea ce a făcut în muzica românească.

În ultima vreme, s-a întamplat să lucrez împreună cu tinerii jurnaliști Buzz la două materiale cu și despre muzician. Nu au fost singurele, dar acestea sunt cele mai recente. (Mulțumesc, Doru Ionescu pentru grija pe care o arăți redacției!) Prin urmare, am avut bucuria să recuperez ceea ce poate n-am reușit să înțeleg în copilăria și adolescența mea mai polarizate de muzica pop.

Ediția dedicată marelui Covaci a fost una emoționantă prin oamenii care l-au cunoscut îndeaproape, care au simțit întotdeauna în liderul Phoenix MODELUL. Mircea Baniciu, cu amintirea celui care i-a schimbat destinul; putea fi un arhitect foarte bun, dar a fost cooptat solist în legendara formație, astăzi fiind marele Baniciu. Cu Țăndărică – amintiri despre omul și artistul Covaci, cu dragostea și viziunea lui pentru actul creator. Cu noii Phoenicși – chitaristul Cristi Gram și solistul Costin Adam – și dorința lor de a urma visul lui Covaci: „Vreau să stau în sală și să văd o nouă formație Phoenix!” O vede de Sus și surâde bucuros la fiecare concert al trupei pe care tot el a gândit-o întru viitor… Cu Maria Maniță și Sorin Toader, prieteni din Timișoara, care l-au îngrijit pe artist în ultima parte a vieții.

Confesiunile (în premieră) ale celor doi au creionat portretul Omului bonom care a fost Nicolae Covaci. Modest și sensibil, puternic și încapățânat, perseverent și ordonat, iubitor de Oameni, Nicolae Covaci a făcut BINE și a lăsat FRUMOS pe unde a călcat. A fost un sensibil și un puternic deopotrivă. A plecat discret, lăsându-și CREAȚIA să renască într-o rotație firească. N-a plecat Dincolo până când nu și-a văzut visul împlinit: să stea în sală, urmărind o nouă trupă Phoenix cum renaște. Și stă în sala îngerilor cu aripi de Phoenix. Înaltul nu se lasă, tot el de Acolo, din lumea celor fără trup, va așeza, va regândi, va spori forța zborului noilor Phoenicși.

Nicolae Covaci a compus cum puțini au știut s-o facă pe tărâm și în spirit românesc. A fost între puținii care a scris cu inima pe steag. A fost pionier și a deschis drumuri muzicale. A inspirat și a influențat. A dat personalitate muzicii românești. Și cum toate acestea nu ar fi suficiente, Covaci a fost și un artist al penelului. A pictat cu o deosebită simțire, demonstrând aura înaltă sub care s-a născut.

Sursă foto: https://www.rafgallery.com/

Poate l-am descoperit cu adevărat pe Nicolae Covaci târziu. Poate că, de fapt, niciodată nu e de ajuns să-l înțelegi, să-l afli, să-l găsești. Pentru că Nicolae Covaci e muzica noastră, e o generație, e un destin. Unii au avut noroc să-l cunoască, să-l asculte. Alții doar să-i fredoneze cântecele. Dar, chiar și așa, pe Covaci îl știi oricum, e ca și când ar fi al tău, la tine. Acolo, undeva, nelipsit, unic. Ceva de care ai nevoie mereu. Ceva de care nu te prea poți plictisi, o dată ce l-ai cunoscut. E unic și…irepetabil. Fie să renască… Mereu și mereu, pentru Oameni.

Mai jos integrala Phoenix – realizată de jurnalistul Doru Ionescu